Apropos de deontologia bloggerului de care vorbeai, nu incluzi aici si o minima atentie pentru cei care-ti click-uiesc pe “about” si care in loc de o vorba-doua de introducere sau binete, se trezesc cu mesajul-exemplu al wordpressului?
..pai ai putea spune ca sunt infumurat de modest:) eu, unul, ma suspectez la rastimpuri de pacatul asta:) Malina, cinstit acum, nu stiu cum sa ma descriu – sa-mi enumar diplomele? copiii? iubirile? gandurile? angoasele? ca-mi place pescuitul? ce carti citesc? asta cu CV-ul ma cam irita, sincer sa spun – a inceput cand cei de la Dilema mi-au cerut o “descriere” – pe urma si cei de la Business Magazin, Money Express, Cotidianul, s.am.d. – bag seama ca asta e ultimul “trend” in materie de gazetarie – sa “identifici” autorul – profesor doctor docent frecator de menta… Pan’ la urma au inceput sa abandoneze unul cate unul si-acum, din fericire, apare doar numele: Alin Fumurescu – om, adicatelea:)
Cum il prezintzi pe Ion? Ion – cioban? da; pe Shakespeare? – Shakespeare, om de teatru? Platon, filosof? e ridicol si nu spune nimic….
Oh, nu, nicidecum, nu ma astept sa gasesc la “about” un cv sau o prezentare comunista, de genul ma numesc x, de profesie y, imi place a,b,c si visez sa d,e,f.
De obicei ma astept sa gasesc o mica fraza sau un mic text de introducere a blogului, text cel mai adesea reflectand inteligenta si personalitatea celui care scrie, e ceva reprezentativ, care ajuta cititorul rapid sa se orienteze, afland rapid despre ce e interesat omul asta, daca va vorbi despre politica, religie, impresii personale, dureri intime, stiri, muzica, etc. E un blog mai mult pentru el sau mai mult pentru altii? Vrea sa comunice mai mult sau vrea mai mult sa fie ascultat, etc? La tine lipsa unei fraze m-a lasat cu ochii in soare. Iti citisem parerea despre deontologia pe blog si, pentru ca mi-a starnit curiozitatea, am dat click pe “about”. M-a pufnit rasul, era atat de mare contrastul intre trambitata deontologie si pagina alba.
Dar acum sunt sumar lamurita, interactiunea cu tine a tinut loc de “about. Iata, acum ca am comunicat putin cu tine, mi-am facut o parere atat despre omul din spatele randurilor (comunicativ, deschis, civilizat, cu simtul masurii si al umorului) cat si despre natura articolelor ce le-as putea citit aici mai departe (de exemplu miros o mare doza de bun simt in tot ce vei scrie dar si o usoara invartire in jurul cozii, avand tendinta sa eviti a pune punctul pe i). In concluzie, bine te-am gasit.
Malina, daca tu esti partzial lamurita, eu, unul, sunt si mai confuzat – de ce era asa de mare “contrastul intre mult trambitata deontologie si pagina alba”? Doar NU era o “deontologie” propriu-zisa – doar o obervatzie pe tema asta care – cred si acum – n-a fost suficient explorata, in ciuda milioanelor de bloguri – mai devreme sau mai tarziu, va fi, cu siguranta…
Obserrvatia cu “invartitul in jurul cozii” e, fara doar si poate, “acurate” – Intru scuza mea, am scris pe tema asta, pe vremuri, ceva in Dilema:): Mai n=bine sa previi decat sa tratezi:) http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=102&cmd=articol&id=1598
“Malina, daca tu esti partzial lamurita, eu, unul, sunt si mai confuzat – de ce era asa de mare “contrastul intre mult trambitata deontologie si pagina alba”?”
Da, poate nu trebuia sa ma mir, era, in acel moment zero, de prima vizita a mea pe blogul tau, o diferenta similara cu cea dintre predica smerita vs faptele popei preacurvar din sat. De aici si uimirea.
Dar acum, dupa dialogul nostru eficient, in ce ma priveste, confuziile au fost eliminate. Nu doream sa creez altele la randu-mi.
nu-ti stiam blogul asta, il urmaream in schimb pe cel de la ziar. de-acum, nu mai scapi: te-am introdus în blogroll si-o sa te citesc cit pot de frecvent, si aici.
incercand sa documentez o iesire in america de sud (bolivia / peru / brazilia) ti-am citit posturile ref. la amazon si vreau sa-mi dai un sfat, ce-ai alege pt. 4-5 zile de amazon/jungla, ca doar atatea ne mai raman pe finalul excursiei?
suntem 3 pers. oarecum umblate si fara retineri la aventura sau efort. multumesc
@ adevaratul horea – multzam pentru lamurire – da’ de ce ai postat-o aici? Sunt putintel melamurit…
@ als – ti-am raspuns pe email – dar nedumerirea e valabila si-n cazul tau: de ce sa postezi intrebarea cu amazonul aici?!?
salut! mai, ti-am descoperit postarea din intamplare – a fost facuta under ‘profile’ (noroc ca site-urile astea-s suficient de inteligente:)) Zi-mi mai multe despre tine pe email, ca duoa ultimele discutii cu Mihnea am asa, ca un feeling, ca am mai avea de povestit:)
Te rog mult sa ierti postarea asta ca nuca in perete, dar ma gandeam ca poate imi oferi o luminita in cautarea-mi: trebuie sa scriu un eseu pornind de la un un citat din Martin Luther King si nu stiu… Mi-ai pute arecomanda un loc unde sa merg sa caut si sa ma documentez? In cyberspace, desigur… Or poate esti tu apropiat de un anume citat si mi-l spui:)
Numele meu este Victoria Stoiciu, sunt colaborator ocazional al revistei Dilema Veche si am fost placut surprinsa sa constat nu doar ca ati citit ultimul meu articol din DV despre alegerile din Republica Moldova, dar ca ati si citat cate ceva din el in editorialul dvs. de azi din Cotidianul (ma refer la incidentul cu mica „revolta” din vama moldoveneasca). Ce m-a uimit a fost faptul ca nu ati facut nici o referire la sursa din care provenea informatia respectiva, or ma indoiesc ca ne aflam ambii in acelasi autocar pentru a fi fost martori la fata locului, la fel cum sunt convinsa ca incidentul respectiv nu a devenit nici pe departe un fapt de notorietate publica, incat sa nu mai conteze cine a relatat primul despre acesta. In articolele mele inteleg, ca regula, sa citez sursa oricarei informatii utilizate, pentru ca asa mi se pare onest si corect si sunt convinsa ca si dvs. impartasiti aceleasi principii, de accea sper ca in editorialul de astazi a fost vorba de o simpla omisiune sau neatentie.
In rest, ma bucur sincer pentru orice articol care re-aduce in atentie opiniei publice subiectul Moldova.
Va multumesc pentru intelegere.
Victoria
P.S. Nu am gasit nici o adresa de e-mail, de aceea am folosit blog-ul, oricum comentariile nu se posteaza automat din cate stiu.
Apropos de deontologia bloggerului de care vorbeai, nu incluzi aici si o minima atentie pentru cei care-ti click-uiesc pe “about” si care in loc de o vorba-doua de introducere sau binete, se trezesc cu mesajul-exemplu al wordpressului?
…pai ce sa spun? sa-mi dau CV-ul?:) fumurescu – om. E bine-asa?:)
Daca tie iti place asa si crezi ca spune ceva, atunci e bine, ce pot sa zic. Fiecare se prezinta/face introduceri cum crede de cuviinta.
..pai ai putea spune ca sunt infumurat de modest:) eu, unul, ma suspectez la rastimpuri de pacatul asta:) Malina, cinstit acum, nu stiu cum sa ma descriu – sa-mi enumar diplomele? copiii? iubirile? gandurile? angoasele? ca-mi place pescuitul? ce carti citesc? asta cu CV-ul ma cam irita, sincer sa spun – a inceput cand cei de la Dilema mi-au cerut o “descriere” – pe urma si cei de la Business Magazin, Money Express, Cotidianul, s.am.d. – bag seama ca asta e ultimul “trend” in materie de gazetarie – sa “identifici” autorul – profesor doctor docent frecator de menta… Pan’ la urma au inceput sa abandoneze unul cate unul si-acum, din fericire, apare doar numele: Alin Fumurescu – om, adicatelea:)
Cum il prezintzi pe Ion? Ion – cioban? da; pe Shakespeare? – Shakespeare, om de teatru? Platon, filosof? e ridicol si nu spune nimic….
Oh, nu, nicidecum, nu ma astept sa gasesc la “about” un cv sau o prezentare comunista, de genul ma numesc x, de profesie y, imi place a,b,c si visez sa d,e,f.
Iata, acum ca am comunicat putin cu tine, mi-am facut o parere atat despre omul din spatele randurilor (comunicativ, deschis, civilizat, cu simtul masurii si al umorului) cat si despre natura articolelor ce le-as putea citit aici mai departe (de exemplu miros o mare doza de bun simt in tot ce vei scrie dar si o usoara invartire in jurul cozii, avand tendinta sa eviti a pune punctul pe i). In concluzie, bine te-am gasit. 
De obicei ma astept sa gasesc o mica fraza sau un mic text de introducere a blogului, text cel mai adesea reflectand inteligenta si personalitatea celui care scrie, e ceva reprezentativ, care ajuta cititorul rapid sa se orienteze, afland rapid despre ce e interesat omul asta, daca va vorbi despre politica, religie, impresii personale, dureri intime, stiri, muzica, etc. E un blog mai mult pentru el sau mai mult pentru altii? Vrea sa comunice mai mult sau vrea mai mult sa fie ascultat, etc? La tine lipsa unei fraze m-a lasat cu ochii in soare. Iti citisem parerea despre deontologia pe blog si, pentru ca mi-a starnit curiozitatea, am dat click pe “about”. M-a pufnit rasul, era atat de mare contrastul intre trambitata deontologie si pagina alba.
Dar acum sunt sumar lamurita, interactiunea cu tine a tinut loc de “about.
Malina, daca tu esti partzial lamurita, eu, unul, sunt si mai confuzat – de ce era asa de mare “contrastul intre mult trambitata deontologie si pagina alba”? Doar NU era o “deontologie” propriu-zisa – doar o obervatzie pe tema asta care – cred si acum – n-a fost suficient explorata, in ciuda milioanelor de bloguri – mai devreme sau mai tarziu, va fi, cu siguranta…
Obserrvatia cu “invartitul in jurul cozii” e, fara doar si poate, “acurate” – Intru scuza mea, am scris pe tema asta, pe vremuri, ceva in Dilema:): Mai n=bine sa previi decat sa tratezi:)
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=102&cmd=articol&id=1598
Cu parere de rau daca nu s-ar cuveni, dar…Welcome to my blogroll
…de ce sa nu se cuvina? Nu e deontologic?:) Ma simt magulit:)
“Malina, daca tu esti partzial lamurita, eu, unul, sunt si mai confuzat – de ce era asa de mare “contrastul intre mult trambitata deontologie si pagina alba”?”
Da, poate nu trebuia sa ma mir, era, in acel moment zero, de prima vizita a mea pe blogul tau, o diferenta similara cu cea dintre predica smerita vs faptele popei preacurvar din sat. De aici si uimirea.
Dar acum, dupa dialogul nostru eficient, in ce ma priveste, confuziile au fost eliminate. Nu doream sa creez altele la randu-mi.
nu-ti stiam blogul asta, il urmaream in schimb pe cel de la ziar. de-acum, nu mai scapi: te-am introdus în blogroll si-o sa te citesc cit pot de frecvent, si aici.
Numai vroiam sa stii, era Horea. vine de la actiunea de a “hori” care se numeste “horea”. Crede-ma ! Nicola Ursu era Horea.
salut,
incercand sa documentez o iesire in america de sud (bolivia / peru / brazilia) ti-am citit posturile ref. la amazon si vreau sa-mi dai un sfat, ce-ai alege pt. 4-5 zile de amazon/jungla, ca doar atatea ne mai raman pe finalul excursiei?
suntem 3 pers. oarecum umblate si fara retineri la aventura sau efort. multumesc
@ adevaratul horea – multzam pentru lamurire – da’ de ce ai postat-o aici? Sunt putintel melamurit…
@ als – ti-am raspuns pe email – dar nedumerirea e valabila si-n cazul tau: de ce sa postezi intrebarea cu amazonul aici?!?
hei, ai doua bloguri?? si pe cel cu adevarat fain il tii ascuns
pe deasupra, ai mai si fost la distanta de vreo doua cladiri de mine vinerea trecuta
sunt curios, care biblioteca din Princeton ti-a placut asa mult? sper ca nu chestia cea noua de Frank Gehry
salut! mai, ti-am descoperit postarea din intamplare – a fost facuta under ‘profile’ (noroc ca site-urile astea-s suficient de inteligente:)) Zi-mi mai multe despre tine pe email, ca duoa ultimele discutii cu Mihnea am asa, ca un feeling, ca am mai avea de povestit:)
Te rog mult sa ierti postarea asta ca nuca in perete, dar ma gandeam ca poate imi oferi o luminita in cautarea-mi: trebuie sa scriu un eseu pornind de la un un citat din Martin Luther King si nu stiu… Mi-ai pute arecomanda un loc unde sa merg sa caut si sa ma documentez? In cyberspace, desigur… Or poate esti tu apropiat de un anume citat si mi-l spui:)
Buna ziua,
Numele meu este Victoria Stoiciu, sunt colaborator ocazional al revistei Dilema Veche si am fost placut surprinsa sa constat nu doar ca ati citit ultimul meu articol din DV despre alegerile din Republica Moldova, dar ca ati si citat cate ceva din el in editorialul dvs. de azi din Cotidianul (ma refer la incidentul cu mica „revolta” din vama moldoveneasca). Ce m-a uimit a fost faptul ca nu ati facut nici o referire la sursa din care provenea informatia respectiva, or ma indoiesc ca ne aflam ambii in acelasi autocar pentru a fi fost martori la fata locului, la fel cum sunt convinsa ca incidentul respectiv nu a devenit nici pe departe un fapt de notorietate publica, incat sa nu mai conteze cine a relatat primul despre acesta. In articolele mele inteleg, ca regula, sa citez sursa oricarei informatii utilizate, pentru ca asa mi se pare onest si corect si sunt convinsa ca si dvs. impartasiti aceleasi principii, de accea sper ca in editorialul de astazi a fost vorba de o simpla omisiune sau neatentie.
In rest, ma bucur sincer pentru orice articol care re-aduce in atentie opiniei publice subiectul Moldova.
Va multumesc pentru intelegere.
Victoria
P.S. Nu am gasit nici o adresa de e-mail, de aceea am folosit blog-ul, oricum comentariile nu se posteaza automat din cate stiu.