… pentru ca ieri seara am vazut un documentar foarte recent (2016) despre triburile „pierdute” din Amazon, bazat pe filmari din ultimii ani – „Lost Tribes of the Amazon„. Pe scurt, e vorba despre acele triburi izolate, ramase departe de orice contact cu civilizatia (de cele mai multe ori de buna voie si nesilite de nimeni; cum ar veni nu s-au pierdut, ci au vrut sa se piarda). In ultimii doi-trei ani, insa, tot mai multe incep sa iasa din strafundurile junglei si sa ia contact cu „civilizatia”, i.e., cu indienii care poarta tricouri si cizme de cauciuc si au machete si cate un carlig de undita facut chiar din otel, nu din osul vreunui peste, daca nu si vreo pusca si-un lighean de plastic (acestia intra automat in categoria „omul alb„).

Cea mai plauzibila explicatie ar fi ca asistam la un fel de rebeliune adolescentina, pentru ca, dupa cum observa un localnic, cei care „ies din jungla” sunt cu totii tineri. Povestile batranilor despre cum omul alb ii exploateaza pe indieni, pentru arborii de cauciuc sau alte esente exotice, nu ii mai impresioneaza. Nu de putine ori, aceste intalniri de gradul zero se termina prost. „Salbaticii” vor tricouri, securi si oale, „civilizatii” nu prea vor sa le dea, ca n-au nici ei prea multe, unii fura de la ceilalti, ceilalti sunt nemultumiti ca legea nu le da voie sa se apere – iar cu asta am ajuns rapid in miezul problemei.

a6

Gratie antropologilor, indienii „ne-civilizati” din Amazon au ajuns precum ursii in Romania – specie protejata: nimeni nu mai are voie sa interactioneze cu ei, nici pentru a se proteja, dar nici pentru a le oferi ajutor (nici macar medical). Dintr-un sentiment de culpabilitate prost inteles, s-a decis (asa, impersonal, „s-a”) ca aceste triburi trebuie mentinute „ne-contaminate”, atat la propriu cat si la figurat. Ideea e induiosetor si infricosator de simpla: civilizatia corupe, omul alb corupe, acesti indieni trebuie feriti de toate relele civilizatiei occidentale. Macar unii dintre noi sa mai traiasca in rai. Cu forta, daca nu inteleg singuri ce-i fericirea. Va suna cunoscut?

amazon-piranhas

Nu e nevoie sa mergi in Amazon pentru a fi familiarizat cu teoria. E suficient sa fi trait in comunism. Ca unul, insa, care le-a trait pe amandoua, va pot declara cu mana pe inima ca acesti indieni, ca si noi, romanii, nu vor sa fie fericiti cu forta. S-au saturat sa traiasca in infratire cu natura si viseaza la un lighean de plastic sau doi metri de nilon pentru pescuit. (Incercati dumneavoastra sa pescuiti pirania fara cablu de otel, sa vedeti ce simplu e🙂 ).

amazon-piroga

Ca ne-antropolog, e zguduitor sa vezi cat se bucura oamenii aia de un slap de plastic, doua carlige sau o bricheta. Dupa cum unii dintre cititorii acestui blog stiu, am ajuns pe un tributar al Amazonului total necartat, de la Pebas in sus, dupa Ampiyacu, care nu apare nici pe Google Maps si nici pe satelit (raul e prea ingust pentru a fi vizibil printre copaci) – dar nu am intalnit nici un indian care sa vrea sa umble in pielea goala daca are un tricou sau descult, daca are cu ce se incalta.

amazon-maimuta

Ceea ce fac acesti antropologi, fortandu-i pe indieni sa traiasca „in raiul inocentei” mi se pare, fara exagerare, criminal. Da, contactul cu anumiti virusi ai „civilizatilor” ii poate ucide, dar foamea si lipsa medicamentelor ii ucide mai sigur, dupa cum se poate vedea si din documentarul cu pricina.

Asta e problema marului din rai: de indata ce-ai muscat din el, cale de intoarcere inapoi nu mai exista. Nu-l poti scuipa din gura si lipi la loc. Vrei, nu vrei, trebuie sa-l mananci pana la capat.

 

 


… e lucru bine stiut – barbatii au nevoie de „pesteri”, de locuri in care sa se retraga singuri, sa poata sa-si mangaie piticii pe care altminteri ii tin ascunsi, ca sunt dovada de slabiciune. Americanii le zic spatiilor astea chiar asa – „man cave” (de obicei e o pivinita, un garaj sau orice alt spatiu special amenajat in care omul merge sa se uite la fotbal, sa joace jocuri stupide pe computer sau chiar sa citeasca🙂 ). Mircea Eliade spunea ca, indiferent ce i s-ar intampla, stie ca are o pestera, undeva in Himalaya, in care se poate retrage oricand. N-a mai ajuns acolo. S-a multumit cu „pestera” bibliotecii. Cand biblioteca i-a ars, a fost distrus, dar a incercat din rasputeri s-o refaca in cel mai scrut timp cu putinta.

Nu poti trai fara o „pestera”.

Norocosul de mine! Acum am cinci. Trei afara … (observati, rogu-va, ca toate trei te leagana🙂 )

ref.1

ref.2

ref.3

… si doua inlauntru.

ref.4

ref.5

Spatii in care pot sta tolanit, gandindu-ma la ale mele, citind sau fumand (afara). Cand o sa ma fac mare, visul e sa imi pot ingadui chiar o camera intreaga in care sa pot face toate astea. Domnul cu mila🙂


… e lesne uneori, mai cu seama cand, tehnic vorbind, nici macar nu e a ta, ci a bunicilor tai. Sau poate chiar a strabunicilor. Dupa ce bunicii mei dinspre partea tatei au murit (la cateva zile distanta unul de celalalt), pe cand eram inca un pustan, am vazut crucea asta pe un perete al casei din Branesti, judetul Gorj.

crucea

Nu e exact ceea ce s-ar numi o cruce ortodoxa – Iisus avea chiar si brate decupate din lemn, din cate am inteles, atata doar ca disparusera de multisor; li se mai vede, pana in ziua de astazi, doar urma. E, de fapt, o cruce pe cruce. Cum insa fratele tatei fusese preot (ii am si Biblia), am asumat – atunci ca si acum – ca aceste discrepante nu vor fi fiind nici un capat de tara ortodoxa. Crucea mi-a placut din primul moment, asa ca am primit-o la prima cerere.

De atunci, Iisus cel pictat s-a mai sters nitzel, dar sa nu uitam ca au trecut vreo 40 si ceva de ani de atunci, si-a calatorit mult. Crucea asta m-a insotit pe unde am stat, de la Cluj in America. Nu mai recapitulez acum, dar a schimbat mai bine de sase dormitoare.

Am purtat-o, cum ar veni, peste tot. Si mi-a dat, de fiece data, senzatia ca nici n-am plecat de undeva, altundeva. Crucea era si este la locul ei, pe peretele din dormitor.

Si aici, la casa noua. Sa fie intr-un ceas bun.

Portal Dr

 


… si nu, nu vreau sa fac din tantar armasar, dar nici nu pot sa ma gandesc la faptul ca, daca vara asta (care e pe cale de a se topi, atat la propriu, cat si la figurat),  m-a trimis de la Sarmisegetuza la Columna lui Traian, va fi avand o in-semnatate. Imi va fi facut un semn. De la daci, la romani. O chestiune de identitate, la urma urmelor, precum cea a bagajului genetic.

Badea_Cartan

Pentru cei mai tineri, care vor fi uitat, Badea Cartan a fost un oier de pe langa Sibiu, infocat aparator al latinitatii … romanilor si a unirii Transilvaniei cu Principatele. A calatorit la Bucuresti de nenumarate ori si a adus in Transilvania desagi intregi cu carti in limba romana. Sa nu uitam ca atunci Scoala Ardeleana exagera, probabil intentionat, latinitatea romanilor. Asa s-a ajuns ca, pentru o scurta perioada, „cravata” sa se numeasca „gat-legau„, ca e mai … romaneste. Cam cum francezii au incercat sa inlocuiasca deja asumatul „hotdog” cu „chien-chaud„, sau americanii „French fries” cu „Independence fries„. Istoria e plina de asemenea incercari disperate de intarire a unei identitati sau alta.

Badea-Cartan-3

Culmea ironiilor, mai nou „dacomania” a inlocuit „latinomania„, afirmand, nici mai mult, nici mai putin, decat ca romanii ar fi … urmasii dacilor! Si-uite-asa, am impacat si capra cu varza.

sarmisegetuza.2

Capra dacica, de la Sarmisegetuza …

Sarmisegetuza.1

sarmisegetuza.5

sarmisegetuza.3

… cu varza romana. Columna lui Traian sta, intr-un fel marturie. (In treacat fie spus, de-abaia acum am aflat ca blocurile au fost sculptate pe masura ce Razboaiele dacice se aflau in prima desfasurare, asa ca povestea victoriei lui Traian asupra lui Decebal era gata pentru marsul triumfal. Asta incredere de sine – daca se sfarsea altfel? :)  )

Rome.Traian.2

Rome.Traian.1

Atata doar ca varza romana apare, constant, in controlul caprei dacice. Imagini cu daci invinsi de romani, inlantuiti, etc abunda …

Rome.Traian.Alin

… si nu doar pe Columna lui Traian, ci pe te miri ce Arc de Triumf din Forumul Roman.

Rome.dac.sclav

Spre deosebire de Badea Cartan, eu n-am ajuns la Roma pe jos🙂 In schimb, am batut toata Roma cu piciorul, de la Vatican la Vila Medici, de la Capela Capucinilor la Santa Maria Maggiore, de la Panteon la statuia lui Garibaldi, s.a.m.d..

Rome.sus.6

Rome.sus.5

Rome.Panteon.1

Rome.Panteon.Contantin

Cine se uita pe harta Romei intelege ca nu e chiar putin lucru, mai cu seama ca temperaturile in perioada aceea topeau, de multe ori la propriu, asfaltul. La inceput a fost din intamplare, apoi, daca tot incepusem, a fost intentionat: nu era sa iau un taxi pe ultima suta de metri, nu?🙂

Rome.Gradini.Medici

Si, daca tot eram pe urmele „romanitatii” in Italia, am vizitat si Academia di Romania, in Roma …

Rome.Academia.di.Romania.2

… si Institutul Cultural Roman din Venetia.

Venice.Inst.Roman

Revenind insa la Badea Cartan si ironiile identitatii, a ramas in istorie felul in care, ajuns la Roma, a adormit la baza Columnei lui Traian, iar a doua zi, ziarele italiene titrau „un dac a coborat de pe Columna”, pentru ca Badea nostru era imbracat intocmai ca … strabunii daci cateva mii de ani mai tarziu! Observati ironia? Badea Cartan a mers pe jos pana la Roma pentru a dovedi o data in plus latinitatea poporului roman, dar a sfarsit confirmand-o pe cea dacica🙂 Are si cautarea asta a identitatii felul ei de-a-ti trage cu ochiul.

badea_cartan.3

Mai bine bem o cana cu apa de la Izvorul din Sarmisegetuza, precum strabunii nostri daci, sa ne mai racorim.

sarmisegetuza.4

 


Motto: “- Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? Cosmonaut? Tamplar? Preot?”

“- Bogat.”

… e grav. E trist-amarui cu gust de fiere. E deprimant. E dincolo de ingrijorator. Opinia publica din Romania (si agenda mass media, ca oricum nu mai exista diferente) e ocupata cu alte crize: terorism, imigranti, coruptie, sistemul sanitar, educatie, s.a.m.d.. Prin urmare, cifrele de la admiterile la universitati au fost expediate in cateva minute si nu au starnit nici o reactie. Pacat. S-a ratat astfel o discutie sobra despre radacina tuturor crizelor de mai sus.

Tinerii din ziua de astazi, romanii de maine, “se orienteaza”. Sunt pragmatici. Cele mai cautate specializari au fost, conform datelor publicate, limbi moderne aplicate, IT economic, medicina si drept. Cele mai putin dorite? Filosofia si fizica. Traian Basescu a fost razbunat. Noua generatie a inteles ca poporul prea multi filosofi si prea putin chelneri, asa ca procedeaza in consecinta. Aci nu mai e vorba despre prudenta (phronesis, cum ii spuneau grecii) care-ti spune sa nu te faci vizitiu de diligente dupa ce-a aparut trenul, sau rotar dupa ce-au aparut cauciucurile. Ala e bun simt. Aci e vorba de ceva mult mai grav – de o inaclaire a rostului vietii la scara unui intreg popor.

A-ti alege ce vrei sa faci in viata, nu e lucru usor. Posibilitatile sunt multiple, iar criteriile de alegere, subiective, de multe ori. Cand eram de vreo cinci ani, visam sa ma fac tractorist. Fara gluma. Era nenea ala pe tractorul de pe moneda de un leu, ce ara ogoarele patriei sub un soare bland rasarit de dupa munti. Parea un om fericit. Apoi am vrut sa ma fac, in ordine, tamplar, geolog, speolog, scafandru, biolog marin, scriitor, farmacist – de obicei ca urmare a unor carti, oameni intalniti, vazuti prin filme, etc.. Am fost norocos. Tata, Dumnezeu sa-l odihneasca, nu m-a contrazis niciodata si nici n-a incercat sa-mi schimbe opiniile pe tema asta. Mi-a zis doar atat: “Sa faci ceva ce-o sa te pasioneze o viata, si ceva la care sa fii printre cei mai buni.” Or asta nu se mai intelege in ziua de astazi – si anume ca miza alegerii unei profesii, a oricarei profesii, e uriasa. Nu alegi doar ce vei face, ci si ceea ce vei fi. Nu degeaba in romaneste nu intrebi copilul “ce vrei sa faci cand vei fi mare?” ci “ce vrei sa te faci?” Tu, pre tine insuti. Si nu degeaba in germana „Beruf” inseamna deoptriva “meserie”, dar si “vocatie” sau “chemare”. Asa, putem intelege mai bine de ce “meseriasii” nemti au o reputatie atat de buna de-a curmezisul planetei – pentru ei, meseria e o vocatie, o chemare.

N-ar fi nici o problema daca toti tinerii care s-au inscris la facultate anul acesta ar fi cu adevarat pasionati de limbi straine aplicate sau de IT economic (indiferent ce va fi insemnand si asta), medicina, etc. Bunul simt, insa, ma face sa ma indoiesc. Bunul simt imi spune ca acesti tineri s-au orientat spre profesii care par sa le asigure un loc de munca si-un trai cat mai tihnit (material vorbind, desigur). De altfel, toti profesorii intervievati, de la diferite facultati (inclusiv cea de Fizica, a Universitatii Bucuresti) au incercat sa-si “vanda” specialitatea in termeni strict economici: se gaseste de lucru (sic) si se castiga bine. Asadar, nu-ti cauti o profesie, nu-ti urmezi o chemare, nu alegi o vocatie, ci un job, ceva “de lucru”! Sa nu stai cu mana-n san sau cu ea intinsa. Nu te faci ceva, ci iti faci de lucru. Ce mai conteaza daca vei face toata viata ceva ce te plictiseste, in cel mai bun caz, si urasti, in cazuri mai grave? Important e sa ai “de lucru”, sa n-ai ragaz nici de gandit, nici de regrete.

Cand, la optesprezece ani, ai renuntat deja la visul de a te face ceva, i.e., de a fi cineva, e grav. E trist-amarui cu gust de fiere. E deprimant. E dincolo de ingrijorator.

E o chestiune de pierdere asumata a identitatii. Facand ceva, orice, doar pentru a-ti asigura un trai tihnit presupune automat ca ai renuntat la propria-ti identitate. (In Republica, Cartea I, Socrate ii spune lui Trasymachus ca pastorul nu e pastor pentru ca face bani, ci pentru ca are grija de oi, medicul nu e medic pentru cat castiga, ci pentru ca vindeca, la fel si capitanul unei corabii – altminteri le-am spune tuturor la fel: “facatori-de-bani”.) Daca nu ai o “chemare”, daca nu-ti poti descoperi nici una in afara de aceea de a face bani, se cheama ca ai renuntat, de buna voie, la tine insuti. Ai ales sa fii doar un “facator-de-bani”, adica nimic. Pentru ca banul nu e “ceva”. Banul e nimic. E o conventie. Un “spuneam ca”. Nu degeaba oameni precum Warren Buffet sau George Soros, care au facut averi uriase invartind, practic, banii de colo-colo, incearca, cu totii, sa se implice in felurite proiecte, politice, sociale, de caritate, etc. Vor si ei sa incerce senzatia ca au facut ceva. Pentru ca a face bani, oricat de multi bani, nu inseamna ca ai facut ceva. Banii n-au miros, de aceea nici identitate nu au.

Or toate crizele cu care ne confruntam astazi, in Romania sau aiurea, isi gasesc radacinile, mai mult sau mai putin directe, in criza de identitate. Te faci (sic) terorist, nu pentru ca esti sigur de Islam, ci tocmai pentru ca nu esti sigur de identitatea asta. Te lasi corupt, ca medic, mecanic auto, instalator sau profesor, nu pentru ca esti sigur de idntitatea ta de profesionist, de meserias, ci tocmai pentru ca nu esti. Te vezi doar ca un ineficient facator-de-bani. Dar, daca nu vrei, daca nu visezi sa te faci tamplar sau doctor sau cosmonaut sau invatator, nici roman nu vei putea fi. Deci, nici european, crestin, sau mai stiu eu ce. Nu vrei sa visezi ca te faci ceva, pentru ca nu esti ceva. Cineva. Ti s-a inaclait viata inainte chiar de a incepe si nici macar nu iti dai seama. Cum spunea Václav Havel inca de prin 1988: “Tragedia omului modern nu e aceea ca stie din ce in ce mai putin despre rostul propriei vieti, ci ca asta il deranjeaza din ce in ce mai putin.”

PS Din promotia 1985 a Liceului industrial Avram Iancu din Brad, judetul Hunedoara, specialitatea sculer-matriter, doi au ajuns profesori la universitati din SUA. Unul face fizica teoretica, celalalt filosofie politica.

PPS Textul a fost publicat si pe http://www.contributors.ro

 


… pentru ca, dupa cum spuneau Sfintii Parinti, amintirea mortii e inceputul a toata intelepciunea. Iar, dupa cum, din pacate, se poate lesne constata, zilele acestea avem nevoie de foarte multa intelepciune.

cripta.capucini.2

Iar Roma e, din multe puncte de vedere, un oras numai bun pentru asa ceva … Vorba lui Garibaldi (in treacat fie spus, francezii au spus „okay, morte, atunci„):

Roma.o.morte

… iar asta nu doar pentru celebra Cripta a Capucinilor

cripta.capucini.3

Cripta.capucini.1

… in care oasele a vreo 8000 de calugari au fost aranjate cate se poate de estetic, intr-o combinatie unica in lume, de morbid si frumos.

cripta.capucini.4

[Nota: Fotografiatul e interzis. Cu toate acestea, exista ilustrate care pot fi cumparate de-acolo, plus fotografiile gasite pe internet – ceea ce, intre noi fie vorba, imi pare usurel ipocrit.]

… dar mai sunt si toate ruinele, la tot pasul, incalecandu-se, o civilizatie luandu-i alteia locul, incoporand-o mai mult sau mai putin amiabil, precum se poate vedea in Forumul Roman – un amestec de temple si de biserici.

Rome.forum.biserica

Rome.Forum.ruine

Nu degeaba la Roma sunt tinute la mare cinste cele doua mari cai de-ati aminti de moarte. Filosofia … (Scoala din AtenaRafael, si bustul zeitei Atena, la Muzeul Vaticanului – uneori statuile au priviri mai inteligente decat oamenii🙂 .)

Rome.Scoala.din.Atena.Alin

Rome.Vatica.AtenaandI

… si religia. Iar aici nu ma refer doar la Vatican – impresionant, intr-adevar, cu Pieta lui Michelangelo si tot restul, nici doar la Santa Maria Maggiore sau mai stiu eu ce alta biserica faimoasa dintre sutele care impanzesc Roma si Venetia …

Rome.Vatican.intrare

Rome.Vatican.intrare.2

Rome.Pieta

Rome.Vatican.Basilica.2

Rome.Maria.Magiore.5

Rome.Maria.Magiore.2

… ma refer mai ales la trecerea de la paganism la crestinism, si de la ortodoxie la catolicism, frumos surprinsa in primele biserici din Forumul Roman, dar si in „icoanele” uitate pe peretii unor cladiri departe de privirile turistilor …

Rome.ruine.forum

Rome.forum.biserica.Maria.sec.4

Rome.forum.Bisrica.Maria.sec.4.2

Rome.Madona.Bizantina

… dar tot la Muzeul Vaticanului, pe un coridor mai spre iesire, ce-i drept, am gasit si asta – Patriarhul Anaxogoras (inclin sa cred🙂 ) si Papa …

Rome.Vatican.Patriarh.Papa

… deci, se poate. In plus, dupa cum intreaga Venetie ne-o demonstreaza, un oras intreg poate muri si frumos.

Venice.Grand.Canale.3

Venice.Grand.Canale

Doar nu degeaba avem aici Puntea Suspinelor – locul unde condamnatii treceau din Palatul Dogilor spre temnita, suspinand luandu-si ramas bun de la cei dragi. Aceeasi Punte sub care acum, zice-se, indragostitii trebuie sa se sarute pentru a se iubi pana la sfasitul sfarsitului. Ca romani, putem intelege paradoxuri din astea, altminteri la ce bun sa mai citim povesti cu Imparatul Rosu, C-un ochi rade, C-un ochi plange?

Venice.Puntea.Suspinelor.1

Venice.Puntea.Suspinelor.Anca

Daca un oras intreg poate, noi nu?

PS Era sa uit tocmai „fundita” de pe un text despre amintirea mortii. Cireasa de pe tort, daca preferati – Coloseumul: „Ave, Caesar, morituri te salutant!” („Ave, Cezar, cei ce vor muri te saluta!”)

Rome.col.4

Rome.col.2

 

 

 


… pentru ca inainte de Roma si Venetia, am ajuns anul acesta si pana la Las Vegas, am avut ocazia sa compar, la doar cateva luni distanta, copiile cu originalele.

Rome.Palat.Justitie.2

Prea multe n-ar mai fi de spus, asa ca voi lasa imaginile sa graiasca de la sine:

Copia – Fantana Trevis (Las Vegas) …

Vegas.Forum.fountain.jpg

… si originalul (Roma)

Rome.Trevi

Copiile (Las Vegas) – la etajul trei al hotelului! :)  …

Vegas.Gondola.1

Vegas.Gondola.2

… si originalele (Venetia)

Venice.gondola

Venice.gondole.seara

Venice.Grand.canale.Alin

… copiile (Las Vegas) …

Vegas.Cezar

Vegas.caesar

… si originalele (Roma)

Rome.1

Rome.4.fantani.1

… bine, aici n-am gasit „echivalentele” exacte, dar ati prins ideea :)La fel, cu picturile si frescele: Las Vegas …

Vegas.Forum.3

Vegas.Forum.4

Vegas.Venetian.capela

… si originalele (Roma si Venetia) … [Nota: La Capela Sixtina e interzis fotografiatul, desi, daca esti nesimtit, nu-ti taie nimeni capul. N-am fost🙂 ]

Rome.Borgia

 

Rome.Vatican.Museum.3

Venice.guild.4

Venice.Pal.Dogilor.Sala.Consiliul.Mare

Mai simplu e cu Piata San Marco. Copia (Las Vegas) …

Vegas.San.Marco.4

Vegas.San.Marco.1

… si orginalele (Venetia)

Venice.SM.Alin.2

Venice.San.Marco.5

(Va urma)




Categorii