…cum vin ideile?
…wekendul asta am avut doua idei: una, foarte probabil, cat se poate de stupida, cealalta, la fel de probabil, cat se poate de importanta – o idee care mi-ar putea da de lucru de aici si pana la sfarsitul vietii…
Ideea probabil stupida e de fapt o intrebare si mi-a venit in vreme ce faceam gratarele de weekend. Placerea gratarelor de weekend a aparut hat, vreo 8 ani in urma, pe cand eram inca in Columbia, in Village. Munceam si invatam noaptea, mergeam la scoala si invatam ziua. Sambata si duminica luam pauza. Scoteam un gratarel mic in fata apartamentului, faceam gratar, ma uitam la copaci, imi odihneam privirea pe ei, beam bere si ma simteam cat se poate de bine. Cand am ajuns la casa, am luat un gratar mai mare, dar placerea a ramas aceeasi. Tot pe copaci imi odihnesc privirea, tot bere beau. In fine, revenind: ma uitam cum sfaraie carnea pe gratar si din senin din iarba verde m-am gandit ca, parca, maimutele nu sunt carnivore. Am verificat ulterior – nu sunt. Mananca insecte, dar nimeni n-a ademenit vreo maimuta cu vreo ciozvarta din carne de pui. Ce m-a apucat? Nu stiu. Nu am nici o obsesie cu evolutionismul, nu ma straduiesc sa-i gasesc nod in papura, nu citisem nimic, nu auzisem nimic in legatura cu subiectul, era o banala zi de sambata, ca atatea altele, in care faceam niste gratare. Cum spuma marilor functioneaza creierul asta? Odata insurbata intrebarea, n-am mai putut scapa de ea.
Cum vine asta? – m-am intrebat. Daca noi ne tragem din maimuta, daca ADN-ul uman e 98% identic cu cel al cimpanzeilor, cum se face ca noi suntem omnivori, iar ei nu? Ar fi ca si cum zebra ar fi ierbivora, dar calul omnivor. E vorba aici de un intreg set de enzime, de un sistem digestiv altfel croit, samd… Am cautat raspunsuri – nu am gasit. Si de atunci (samabata) ideea asta nu-mi mai da pace. Banuiesc ca raspunsul e clar, ca n-am fost primul care si-a pus o intrebare de bun simt, dar pana nu aflu raspunsul nu pot avea odihna. Ma poate ajuta cineva?
Ideea „desteapta” e prea complicata pentru a fi expusa aici, dar are legatura cu forum internum si forum externum, cu Unul si Multiplul, cu self-perceptia individului si cu paralela, aparent demodata, intre individ si polis (care, mi se pare, nu e chiar atat de demodata pe cat am crezut). In fine, dupa cum spuneam, asta e o idee la care se poate „sapa” o viata intreaga si mi-a venit in vreme ce faceam … pisu. Multe idei bune sau relativ bune mi-au venit in aceste circumstante cel putin – cum sa le spun? – nepotrivite:)
Ceea ce m-a facut sa ma intreb: Cum vin ideile? De unde ne vin ideile? De ce ne vin ideile? Par intrebari stupide, stiu, dar eu, unul, inca nu le-am gasit un raspuns satisfacator. Un lucru stiu sigur: nici o idee nu mi-a venit atunci cand m-am scremut. Nu s-a intamplat niciodata sa vreau sa am o idee si ea sa-mi vina. De unde se vede ca, macar in cazul meu, legatura dintre vointa si ratiune nu functioneaza in dublu sens.
Stefan Odobleja, in Psihologia Consonantista, sustine ca creativitatea se poate nu doar stimula, dar poate fi invatata de-a dreptul, aproape de la zero. Totul, zice el, se reduce la obisnuinta de a te plasa in starea de spirit potrivita – „the right state of mind” – o idee preluata ulterior cu mare succes (financiar) de toti guru astia al succesului de care e plin targul. Si Socrate si Platon insista pe importanta educatiei, a disciplinarii mintii, si totusi, atat unul cat si celalalt recunosc ca ideile „te pleznesc” cand te astepti mai putin. Cand pe Socrate, bunaoara, il palea cate o idee, putea ramane nemiscat ore intregi, pierdut in contemplatie, in mijlocul strazii. Iar Plato, in Scrisoarea a VII-a vorbeste despre „revelatia” ideii ca un soi de experienta mistica.
Sherlock Holmes, parca, canta la vioara. Altii asculta muzica. Altii se uita la desene animate. Nici o logica, nici o coneziune evidenta.
Deci: cum (va) vin ideile? Ma poate ajuta cineva? Orice confesiune e folositoare.
Filed under: Uncategorized | 29 Comments
blog de om 
Cand te citesc parca as musca dintr-un mar.Si dulce si acru,si crud si copt,verde si amar ca veninul,rosu si fierbinte ca focul.Intotdeauna suculent.Esti o desfatare pentru minte,inima si…atat, sa nu ti-o iei in cap.
De unde vin ideile?Ale mele se nasc din”nevoi”…pe orice plan.Probabil conteaza si conjunctura.Cat despre moment?Cele de decuplare totala sunt cele mai fecunde.
In ceea ce te priveste….continua tot asa,din astfel de idei si intrebari se nasc marile descoperiri.
Acuma, daca ai cerut confesiuni, afla ca mie imi vin idei cind alaptez! o fi de la starea aia de decuplare de la restul activitatilor, o fi de vina chimia speciala a organismului? nu stiu, dar chiar asa e, poate de aia l-am intarcat pe primul abia la 2 ani. si poate de aia, acum, ca o alaptez pe a doua, scriu la tine pe blog 😉
mie ideile îmi vin mai ales când discut cu alţi oameni. sau când scriu. sau în timp ce mă uit la un film. sau când citesc ceva. la mine venitul idei, ca să zic aşa, e legat de cuvânt, informaţie etc. când stau pur şi simplu sau când sunt relaxată, nu am idei. nici când fac pipi. 🙂
@ camelia t – prea tarziu, mi-am luat-o deja in cap:) Serios acum, daca inteleg bine ce vrei sa spui e ca „la nevoie” mintea cauta solutii dar acestea apar, paradoxal, abia in momentele in care incetezi sa mai cauti? Corect?
@ Cristina Pop – asta chiar n-am mai auzit-o pana acum! Multumesc. E de rumegat… Si la mai mare! (multi?:) Cum e la Tulane?:)
@ laura – esti mai „clasica” din punctul asta de vedere:) Ideea ca rezultat al brain-storming-ului.
nu e neapărat brainstorming. pt că nu discutăm despre ceva anume ca să căutăm soluţii. pur şi simplu se discută ceva şi mie îmi vine în minte o idee care nu are legătură cu subiectul. cum, din neuron în neuron, apare ideea.
poate că venitul ideilor e în funcţie de ce te defineşte mai abitir. pe mine mă defineşte comunicarea, pe cristina în acest moment maternitatea, pe camelia probabil chestiile materiale, pe tine felul relaxat în care ai ajuns să vezi totul în jur. nu ştiu, zic şi eu…
@ laura – hmmm, zici tu ceva aici! (mai putin partea cu mine relaxat:)
Ma, Fumi,
hai sa-ti raspund si eu – sunt, Traian, stii, ala cu Galina Blanca :). Dupa ce n-am mai lucrat impreuna, m-am apucat de domeniu’ asta unde trebuie sa ai idei, ca job description.
Imaginea mea despre inspiratie – ca asta inseamna, nu? sa ai idei – e ca o poveste, daca vrei – incepi si te uiti in acel univers, incepi sa emiti in creier frecvente si rezonante si triluri care te duc acolo si, vrajit, incepi sa scrii, sa vorbesti, sa desenezi, sa canti.
Imaginatia e celalalt taram. Tu – si eu si fiecare care este atins de imaginatie – suntem vocile. Povestea e Dumnezeu (nu degeaba incepe Biblia – La inceput a fost Cuvantul; si Cuvantul era la Dumnezeu. Si Dumnezeu era Cuvantul) Si azi e la fel. 🙂
1. Pe pat/canapea, la amiaza, intr-o stare de semi-atipeala. Sau, daca (am neinspiratia sa) lucrez prea tarziu seara, noaptea. Asta e riscant, pentru ca se prea poate sa ma pun la culcare pe la 12-1, dar sa ma tot ridic, asa, la fiecare o ora-doua, sa mai incerc niste idei, si sa adorm pe la 5-6 dimineata.
2. Spaland vasele.
3. Dand ture pe holul lung de 15 metri acasa, sau pe culoare/scari la departament si biblioteca.
4. Cu o tabla in fata (musai sa fie neagra si cu creta; cele albe cu carioci ma scot din sarite), in good company (pana la urma, ma astept ca in cariera sa scot sa zicem in jur de vreo 100 de articole, din care cel mult un sfert de unul singur, iar celelalte cu macar 20, poate chiar spre 40-50, de coautori, per total).
Este posibil ca intuitia ta legata de faptul ca oamenii nu au evoluat mancand carne sa fie corecta. Se pare ca organismul uman functioneaza perfect cu o dieta vegetariana si bazata in special pe starches sau alimente bogate in carbohidrati complecsi cum ar fi cartoful, porumbul, graul, orezul, mazarea, ovazul etc (atentie la precizare: alimente neprocesate industrial adica orez integral, grau sau cereale integrale si nu faina alba de grau sau proteine izolate din soia sau ulei din floarea soarelui etc)
Unul dintre primii care au testat o astfel de dieta este doctorul John McDougall, MD.
El explica ( http://www.lewrockwell.com/orig10/mcdougall1.html ) chiar ca diferenta genetica de 1% dintre oameni si cimpanzei ar fi atribuita printre altele genelor care ne ajuta sa digeram carbohidrati.
Alt doctor care a tratat cu succes pacienti de boli cardiovasculare cu un astfel de regim este Caldwell B. Esselstyn. Ar mai fi si T. Colin Campbell cu China Study.
La mine nu e o rețetă. Câteodată mă trezesc din somn, noaptea, lovit de vreo idee. Îmi vin idei în timp ce vorbesc cu cineva (în 50% din cazuri, ideile cu pricina n-au legătură cu subiectul discuției). Arareori îmi vin când mă screm să-mi vină.
@ traian – asta mi-a placut tare! E pe filiera socratico-platoniciana. Noi nu cream idei ci, dupa cum zice si expresia, noua „ne vin” idei. Ele sunt undeva, acolo si totul e sa stii cum sa accesezi campul noetic, ca sa folosim o pretiozitate postmoderna. Pana si Gallina Blanca era pe undeva, pe-acolo…:)
@ davidv – domnule, ma faci invidios, iti vin idei cum trageau teroristii din dcembrie ’89 – din toate pozitiile!:)) Ca-ti vin cand speli vasele am mai auzit-o de la Agatha Christie, pe bune… In cea cu „dand ture” ma mai recunosc si eu la rastimpuri. Cand sunt pe punctul de a avea o idee, cand ii dau tarcoale, dar inca n-o pot identifica, nu pot pune degetul pe ea, ma invart ca-n cusca (si fumez:) Spor la articole!
@ Florin Grecu – n-am zis ca oamenii n-au evoluat mancand carne (copiii au nevoie de carne, daca nu vrei sa-i nenorocesti – asa ca asta e un contra-argument puternic la teoria vegetariana). Nu-mi explic, insa, transformarea – e, totusi, uriasa, biologic vorbind… Va fi bun vegetarianismul, nu zic nu, dar nu pentru mine:) – fara suparare.
@ Calin – si asta, cu venitul ideilor in somn, am mai auzit-o la un mare scriitor? poet? compozitor? (nu-mi amintesc). Dormea cu un carnet si-un creion la capul patului, ca-n momentul in care visa poezia, sa zicem, sa se trezeasca si s-o poata nota… Asta la mine e frustrant: unoeri visez ca citesc un roman – bun! foarte bun! – dau pagina dupa pagina si ma minunez. Stiu ca dorm, si ca daca l-as putea nota, as intra in istoria literaturii – degeaba! Cand ma trezesc tot ce mai imi amintesc este ca l-am citit… Sau am idei – bune! – la fel. Ma trezesc, tot ce-mi amintesc este ca le-am avut… Frustrant, dupa cum zic. Esti norocos…
http://ping-pang.blogspot.com/2010/01/de-aici-vin-ideile.html
Mei, la partea cu „de ce nu vin cand le chemam” raspunsul e aproape simplu imho. Nu vin tocmai pentru ca te gandesti la ele. Asa cum cuvintele nu se scriu singure pe foaie doar imaginandu-ti cum scrii, la fel ideile pot veni doar in momentul cand mintea nu este ocupata cu ganditul la altceva. Ganditul la gandit e o meta-referinta dpmdv, si normal ca nu e productiv – trebuie sa lasi mintea goala sa alerge unde vrea ea.
At least that’s how it works for me.
Cimpanzeii, ca toţi zeii, mai mănîncă uneori şi peşte, şi, ocazional, babuini.
Acuma – la temă – ideile vin pur şi simplu. Spontan, maieutic, sau prin cezariană, ele vin. Dacă judecăm strict materialist, de cele mai multe ori, ideile vin cînd creierul nostru este supus unei mici dezordini induse: fiziologic (într-o stare intermediară între veghe şi somn), emoţional sau chimic. Se pare că creativitatea are un pic de legătură cu entropia nebuniei.
Totuşi, de unde vin ideile? Nu suntem siguri dacă gîndim sau suntem gîndiţi de către Altcineva. Aşadar, ideile par a avea legătură cu Nevăzutele, iar modul lor de apariţie seamănă mai degrabă cu revelaţia decît cu concluzia unui raţionament. Ideile apar ca mesager chimic iniţial. Le simţim înainte de a le „vedea”. Ele sunt transpuse în cuvinte abia după ce le vedem cu ochii minţii.
Rotite, mecanisme, legaturi, circuite, un vast atelier intr-o miscare neincetata (ei, da, a fi este un perpetuum mobile). Sa mentii rotitele in miscare este vital, sa turezi insistent unele rotite poate sa-ti ofere solutii partiale (atentie la scurtcicuit!), dar ramai un mecanic de intretinere. Pentru o idee trebuie sa urci la nivelul urmator. „Ochiul mintii” (vazul, cel mai grozav simt – de aceea are mintea ochi si nu nas) scaneaza tot acest furnicar, iar si iar, neobosit. Deodata, din toata zarva asta, pentru o clipa fermecata, imaginea pe care o capteaza il surprinde. Trebuie sa o analizeze si incearca cu disperare sa o prinda (imaginea are sens numai pentru o fractiune de secunda, asa incat multe ii scapa). Odata imaginea captata, trebuie descifrata si, intru acest scop, varsa „lumina mintii” asupra ei. Alarma falsa! E doar un rebut nefolositor. Poate data viitoare.
@ dAImon – explicatia ar fi extraordinara! – ganditul la gandit este o meta-referinta – dar (si aici e un mare DAR) Hegel, bunaoara, a aratat ca se poate si inca briliant! Nu zic, asta e geniu, nu-i dat muritorilor de rand, asa ca poate, pana la un punct, explicatia ramane valabila… Desi, daca stau sa ma gandesc, (sa MA gandesc, eu pre mine:)), orice gandire e, intr-un fel, autoreferentiala: La inceput a fost Cuvantul (logosul) si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul… (de rumegat, in orice caz – multumesc).
@ delaepicentru – cu maimutele, ma gandeam ca trebuie sa fie o explicatie simpla – deci unele sunt si omnivore – nu stiam… Ca exista si corelatii fiziologice/chimice nu ma indoiesc. Bei o bere, iti vin idei:) Utrillo sau Toulouse-Lautrec, cand s-au lasat de baut n-au mai putut picta nimic… Unele experiente mai mult sau mai putin istice pot fi reproduse cu ajutorul unor droguri (vezi experienta cu ayahahuasca, sa dau un exemplu la indemana)… Dar asta nu mi se pare atat de interesant pe cat faptul ca vin cand nu te scremi…Cand esti, ca sa zic asa, cu gandul in alta parte…
@ d.c. mi-a placut: ochiul mintii – de aia are mintea ochi si nu nas:) Cezar Petrescu, parca, spunea „eu vad idei” – il inteleg perfect:)
cimpanzeii sunt omnivori. Organizeaza vanatori si vaneaza alte maimute (maimuta lanoasa parca). Deasemenea babuinii mananca si carne, masculii vaneaza pui de antilopa Thomson.
eu am vazut astea pe Animal Planet
Camil
Jocul ielelor
Ne vin ideile pt ca acei 2 % really matters :))
Mie multe idei imi vin pe cand fumez o tigara 😉
Stiu ca nu te intereseaza :)) dar o spun si pe-asta: niciodata nu mi-a venit vreo idee (una buna, sa ne intelegem :D) pe cand eram pe buda 😀 cum am inteles ca vin multor altora… 😀
@ delaepicentru: subscriu la „fiziologic (într-o stare intermediară între veghe şi somn)”. Daca ceva „ma framinta” si sta de mult la dospit, se intimpla deseori sa ma trezesc noaptea cu un raspuns. De multe ori solutia pare muuult mai intereseanta in creieri noptii decit a doua zi pe lumina, dar de obicei e o idee valida.
Bunica-mea numeste cind trece de la veghe la somn „aiuram” (de la aiurea ca a luat-o mintea razna).
Iar una din „tehnicile” yoghinilor consta in a-ti linisti mintea si a suprima galagia de ginduri ca sa faci loc sa „captezi” ceea „care este” vorba lu Vanghelie. Apropos, oare lu’ Vanghelie cum ii vin ideile ?
Bre, Fumi,
Lasa prostiile si raspunde: cand te fac un pescuit de moare calu’? Il luam si pe Mascu, evident!
@ all – tocmai mi s-a sters un raspuns, asa ca o iau de la capat, dar mai pe scurt.
– (1) hopa! asa avalnsa de comentarii pe blogul asta n-am mai avut, cred, de cand ma stiu. Pare-se ca s-a spart un „zagaz” cumva, undeva… Sper sa nu. Om vedea.
(2) Abia acum observ ca am scris „un gratar mititel” – pe vremuri, la ziar, pentru un asemenea pleonasm, mi-as fi dat o penalizare fara sa clipesc!:) Asa v-o dau voua – puteati sa ma trageti de urechi – asta nu e greseala de viteza…
@ fia – dupa cum ii spuneam si lui delaepicentru, banuiam ca exista un raspuns simplu. Trebuia, insa, sa-l aflu. Multam – nu gasisem informatia cu maimutele omnivore.
@ traian – multam! Intotdeauna am avut o problema cu astia doi – cum am avut cu 7×8 (pe bune!) De ce? Nu stiu…
@ Tequilla-cu-varza – Nu stii cat ai pierdut!:))
@ Ramolitu – Cu siguranta ca pe aici pe undeva se invarte explicatia – insa, pare-se, nu putem pune degetul pe ea… Castigi cand renunti. Undeva, in zona crepusculara… Scapi de imagini (vezi Platon sau rugaciunea inimii)… etc. Iti „vine” cand incetezi sa te mai „scremi”, etc… La yoga, insa, ideea e sa nu mai ai idei – sa obtii „vidul mental” – Vanghelie il are fara yoga:))) (glumesc)
@ cutare – vezi ca Mascu’ sunt (eram) eu. Cred ca vorbesti de Zbengu – te-ncurcasi nitzel:) Da’ de ce nu semnezi?
Ai dreptate, maestre… Mea culpa.
Zbengu vrui sa spun.
corectura corecturii – scrisesem „un gratarel mic”:)
Cînd ziceam că nu putem spune cu certitudine că gîndim, sau suntem gîndiţi, nu era o figură de stil. Teoria mea e că ideile vin de la Dumnezeu. Cum ar veni, suntem gîndiţi*. Nu, nu prin unde electromagnetice. Dumnezeu e în noi. Precum fotonul, El este şi corpuscul şi undă. Este şi alfa şi omega. Este şi pretutindeni, şi nicăieri. E foarte probabil ca biologia cuantică să răspundă la întrebarea de unde vin ideile. Dacă e să-L căutăm ştiinţific pe Dumnezeu, cel mai aproape de El e prietenul tău, Zbengu. El va descoperi că amicul nostru comun, Dumnezeu, sub forma particulei ipotetice dion psi (de la psiche) se joacă de-a chimistul, scotoceşte prin buzunarele memoriei noastre şi sintetizează din materialul de acolo, protenie noi, ce scoală idei. Versiunea mea a teoriei terţului inclus explică şi animismul, şi eficacitatea rugăciunii (independent de ecrane şi de cuşti Faraday) precum şi imposibilitatea conştiinţei de sine în absenţa Lui Dumnezeu. Nu există fiinţă cu conştiinţă de sine fără sentiment religios, chiar dacă acea fiinţă se declară atee.
–––––––––––
* La diateza activă nu suntem capabili decît de raţionamente logice. Adică, de jocuri. Un şir de constrîngeri, ce ne pot duce la un rezultat pe care nu-l ştim dinainte. Pascal are aici o observaţie taxonomică. Împarte spiritele în două: spirite de fineţe şi spirite geometrice.
@ delaepicentru – in general, de acord; mai putin cu „particula lui Dumnezeu” – Zbengu sustine ca asta nu se poate clacula:) Vorba lui Pascal: le coeur a ses raisons que la raison ne connait pas:)
Oricât de inteligenți am fi, nu putem niciodată sa înțelegem cum ne vin ideile,am stat mult și mam gândit la acesta întrebare și într-un final miam dat seama ca nu putem înțelege acest lucru, numai Dumnezeu înțelege fiindcă de la el ne vin ideile.